Cel mai ieftin și la îndemână tratament este râsul. Râsul cu poftă, în hohote, din toată inima. Râsul fiind „vedeta” materialului meu de astăzi.
Scriu despre râs pentru că încerc să evit plânsul. Crede-mă, și eu plâng uneori – e un catharsis bun. Azi aș plânge pentru că a decis să părăsească scena, să părăsească platoul de filmare, să ne părăsească pe noi toți Robin McLaurin Williams (21 iulie 1951 – 11 august 2014), actorul meu preferat. Consacrat de rolurile de comedie, pentru zâmbetele pe care le-a adus, Robin a fost, pentru mine, un mare actor de dramă.
L-am apreciat pentru filme poate mai puțin cunoscute ca box-office, pentru filme în care a ales să își arate sufletul, simțirea: „Societatea poeților dispăruți„, „Bicentennial Man„, „What Dreams May Come ” sau „Patch Adams„, „The Final Cut” sau „Good Will Hunting” – toate filme oarecum tragice, chiar dacă presărate cu zâmbete.
Am postat și pe Facebook și evoc și aici imaginea lui în poate cel mai acid, subtil și spumos stand-up comedy: Weapons of Self Destruction, un spectacol inegalabil pe care marele Robin l-a dorit difuzat as is, netradus, nedublat, netitrat, pentru a nu pierde ceva din subtilitatea ironiei fine.
Mulțumesc, Robin, pentru zâmbetele pe care mi le-ai dăruit. Pentru endorfinele care, datorită ție, mi-au prelungit viața și mi-au făcut-o pe ici-colo mai frumoasă și mai suportabilă. Îmi va fi dor de tine… Adio, prieten drag!
În memoria ta, voi trece azi în revistă beneficiile medicale, fiziologice ale râsului.
Când râdem, declanșăm o serie de modificări (contracția musculaturii feței și gâtului; a diafragmului și musculaturii toracelui, implicate în respirație; cresc frecvența cardiacă / pulsul și influențează tensiunea arterială) care au ca rezultat congruent o mai bună oxigenare a țesuturilor. Este, dacă vrei, o formă de fitness la purtător. 10-15 min de râs în hohote ard 50 calorii (Maciej Buchowski – Vanderbilt University).
Râsul relaxează peretele vascular: dacă urmărești drame / filme horror, vasele sunt tensionate și fluxul sanguin e limitat. Dacă urmărești comedii, vasele sunt dilatate, permit flux sanguin crescut. Scade astfel pe termen lung și tensiunea: deci, hipertensivilor, râdeți!
Răsul stimulează sistemul imun. Fie și doar prin combaterea stresului și scăderea cortizolului plasmatic și adrenalinei. Pentru că oricine știe că stresul afectează negativ imunitatea. Dar râsul stimulează și răspunsul limfocitelor B și T și gama interferonului, deci previne inclusiv cancerul.
Cumva, prin mecanisme necunoscute, râsul influențează glicemia: un grup de 19 diabetici au fost urmăriți ca valori glicemice în zile diferite, singura diferență fiind tipul de activitate anterior testării: vizionat comedii versus citit literatură de specialitate. După comedii, glicemiile au fost mai mici. De ce? Păi crește consumul muscular de glucoză și influențează sistemul renină/angiotensină, prevenind leziunile microvasculare.
Râsul atrage după sine un somn mai bun. O susține Norman Cousin în Anatomia unei boli, memoriile sale care tratează modul de a gestiona lupta sa cu spondilita anchilozantă, o boală extrem de dureroasă. Concluzia lui: 10 minute de râs cu poftă îi permiteau două ore de somn fără dureri. Poate pentru că prin râs sintetizăm endorfine, care sunt cel mai eficient agent împotriva durerii – în special al durerii cronice, care este cea mai dificilă de tratat.
Râsul stimulează memoria, învățarea, alerta și creativitatea – așa susțin mințile luminate de la John Hopkins. Și, nu în ultimul rând, combate depresia. Pentru că crește stima de sine și abilitățile de comunicare, atenuează agresivitatea (Brain, Recker).
Ai observat că dacă medicul sau asistenta te face să râzi, uiți de durere când faci injecții?
Ce mai aștepți? Râzi! Râzi pentru sănătatea ta, râzi în memoria lui Robin…
PS. Dacă nu știai, „Patch Adams” pleacă de la o poveste reală.
Urmărește aici un discurs celebru al personajului real (adevăratul dr. Patch Adams, MD) care a inspirat filmul, discurs ținut pe scena amfiteatrului clinici Mayo, unul din vârfurile de lance ale cercetării pe plan mondial. este un joc de-a râsul plânsul, este un medic altfel – de la care îmi place să cred că „moștenesc” ceva idei.