„Mişcarea face bine”: impresii la final de ediţie

„Mişcarea face bine„, o campanie DolceSport, Smart Atletic si GetFit, este un proiect la care am fost invitat să particip de către Cristi Mărgărit. Ediţia de anul acesta (a patra, evenimentul debutând în 2011) a debutat la Bucureşti, urmată fiind de evenimentul de la Braşov şi, zilele trecute, la Mamaia.

După cum ştii, probabil, deja, am fost dintotdeauna adeptul popularizării medicinei, culturii sănătăţii, mişcării şi hranei sănătoase. Motiv pentru care, când Cristi mi-a povestit de proiect, am fost onorat să particip. Noutatea adusă de „Mişcarea face bine” anul acesta a fost… ei bine, pe scurt, am fost eu. Eu, ca reprezentant al breslei medicale. Rolul meu a fost să asigur un minimum de evaluare a stării de sănătate – o tensiune, o glicemie, o evaluare a greutăţii în contextul analizării individului – inclusiv indice de masă corporală, compoziţie corporală, procent de grăsime, metabolism bazal, necesar zilnic de calorii, şamd.

„Mişcarea face bine” de la Mamaia a fost motivul pentru care mi-am neglijat peste weekend şi pagina de Facebook, şi blogul: am fost prins în iureşul acestui eveniment.

A fost solicitant: extrem de solicitant, deoarece ziua de 9 august a fost caniculară. Deşi Aqua Carpatica a asigurat apă tuturor participanţilor şi trecătorilor, căldura a fost năucitoare. Iar ziua a fost lungă.

Pe parcursul zilei, cortul medical a asigurat testări medicale, cum a făcut şi pentru „Mişcarea face bine” de la Bucureşti şi Braşov.
Surprinzător însă, nu pot să nu remarc o discrepanţă: la Bucureşti, participanţii şi trecătorii s-au înghesuit deopotrivă pentru teste medicale. Cu toţii au dorit o evaluare cât mai completă.

La Mamaia, în schimb…Păi ce să spun: am stat de vorbă, după socoteala mea (susţinută de consumabilele utilizate) cu un total de vreo 150 de oameni. Marea lor majoritate au fost interesaţi doar de verificarea glicemiei şi, cel mult, de verificarea greutăţii. Chiar dacă, în limitele timpului, am discutat şi despre analiza corporală, necesar caloric sau metabolism bazal… o proporţie considerabilă a celor care au vizitat cortul medical a refuzat evaluările de acest tip.

Aspectul pozitiv, însă, este covârşitor: din cele 150 glicemii testate, am stabilit un record neplăcut şi trist: o glicemie de 487mg% (glicemia din deget, repetată, în condiţii nestandardizate – după oarece consum de alimente, deşi fără exces glucidic, şi după efort). O glicemie care, dată fiind vârsta fragedă a fetei testate (aprox 18 ani) ridică suspiciunea unui diabet zaharat de tip 1.

Pe undeva sunt bucuros că am depistat boala: necunoscută, ar fi evoluat necruţătoare, măcinând silenţios sănătatea fetei. Pe de altă parte, diagnosticarea unei boli diabetice nu este niciodată plăcută, cu atât mai puţin în cazul unei fete tinere.

Au mai fost persoane testate cu glicemii peste valorile normale: vreo 20 de persoane, mai precis, dintre care 6 persoane erau diabetici cunoscuţi, aflaţi sub tratament, care s-au bucurat să îşi poată evalua glicemia post-prandial şi să ceară un sfat despre dietă şi cum pot controla mai bine glicemia. Cum spuneam, însă, chiar dacă glicemia nu a fost testată standardizat, creşterea ei peste 200 mg%, chiar după masă, este un indicator rezonabil al posibilităţii existenţei unui diabet zaharat.

A existat şi un domn a cărui situaţie ridică un tragic semn de întrebare asupra modului în care lumea percepe acest inamic crunt, care este diabetul. Argumentul domnului respectiv (destul de injurios în limbaj, dar na…fiecare după posibilităţi) a fost pueril: „dom’le, eşti nebun? Eu nu am cum să am diabet, nu ştii tu meserie… Pe mine nu mă doare nimic!”

Opreşte-te şi meditează asupra următoarelor: sunt multe boli în care simptomele (cum ar fi, de exemplu, durerea) apar în stadiile tardive, finale, terminale ale bolii…în stadiile în care tratamentul nu mai poate remedia decât poate parţial ce a fost stricat de boală în organismul tău…

Ce ai vrea să tratezi: creşterea glicemiei, care încă (repet, încă) nu are efect asupra organismului? Sau momentul în care diabetul (glicemia) şi-a făcut de cap şi a măcinat vederea (retinopatie diabetică), nervii (neuropatie diabetică), rinichii (nefropatie diabetică)? Tu alegi… Înainte de a alege, aruncă un ochi şi la emisiunea dedicată diabetului…

Ce altceva am mai avut de făcut? Păi,… am acordat primul ajutor. Câtorva dintre dintre băieţii de la Smart Atletic, care şi-au accidentat degetele (unul dintre ei, chiar sistematic). O domnişoară care a participat la Mişcarea face bine s-a accidentat, iarăşi, uşor – dar nu au fost probleme deosebite.

Mişcarea face bine – bilanţ pozitiv?

Da, cu siguranţă. Deşi a fost dificilă o contorizare exactă a numărului de evaluări, toate cele trei evenimente din ediţia 2014 au însemnat testarea câtorva sute bune de participanţi la eveniment (peste 600).

Sute de oameni care şi-au dorit să verifice un minim de informaţii despre sănătatea lor. Şi, pentru mine, orice om care e interesat de propria sănătate, de propria formă, de mişcare, de propria persoană – este un pacient în minus. Este un om care învaţă să fie (să rămână, să redevină) sănătos.

Deşi poate suna pentru unii siropos… m-aş bucura să am parte doar de astfel de pacienţi…M-aş bucura să am zile în care merg la cabinet şi nu am pe cine consulta – pentru că toţi sunt sănătoşi!

Ne revedem la anul, sper: şi sper ca pentru anul viitor să reuşesc să organizez o testare mai complexă, să ofer mai multe facilităţi celor care vor fi convinşi, alături de mine, că „Mişcarea FACE bine!”