Spuneam mai deunăzi că ardeiul iute este foarte sănătos, şi reiterez ideea. Cum îl păstrezi însă peste iarnă? Vorbim de cea mai simplă conservă: ardei iute în oţet.
Ştiu, este cel mai uşor şi comod să cumperi ardei iute în oţet de la supermarket. Dar, cum spuneam încă din titlu, prefer să cunosc ingredientele.
Se dau următoarele: ardei iute, mai mărunţel (vezi foto), organic (provenit de la o familie de ţărani, cultivatori de legume, pe care îi cunosc de ceva vreme), nişte sare, nişte zahăr, nişte oţet, nişte muştar boabe, nişte ienibahar, nişte căţei de usturoi şi nişte timp liber.
Sar peste platitudinile gen „se spală bine borcanele” sau „se spală bine ardeii” şamd: pe mine unul mă irită platitudinile evidente.
În fiecare borcan de 400g se pun câte 1-2 foi de dafin, 1-2 boabe de ienibahar (anul ăsta l-am omis), câteva boabe de muştar (şi pe ăsta l-am omis – am uitat să cumpăr, da’ nu e vital), câte un căţel de usturoi (dacă nu te omori după usturoi, se poate sări şi peste ăsta), o linguriţă de sare grunjoasă (personal, evit sarea iodată), o linguriţă de zahăr. Se „îndeasă” apoi ardeii iuţi unul câte unul (de asta ziceam de timp liber), cât mai denşi, cât mai înghesuiţi.
Când nu mai încape niciun ardei, se toarnă deasupra oţetul (rece, nediluat cu apă, fără conservanţi şi alte prostii). Se amestecă bine şi se dă la cămară. În câteva săptămâni e numai bun de mâncat.
Cârcotaşii vor cârcoti că „nu ţine, dom’le, dacă nu fierbi / sterilizezi la cuptor” sau dacă nu pui conservant. Ei bine… (1) nu vreau să mă îndop cu benzoat de sodiu şamd, şi (2) ţine un an cel puţin…da’ numai dacă uit de vreun borcan, că rareori îmi ajunge să mănânc de Paşte vreun ardei iute în oţet pus de prin toamnă…Până acum doar o dată am păţit să găsesc un borcan rătăcit. Şi era numai bun de mâncat.
Anul trecut am folosit mai multe tipuri de ardei iute, amestecate cu ceapă (cepe cât mai mici, curăţate), ardei gras şi bucăţi de rădăcinoase (morcov, pătrunjel, păstârnac), restul reţetei fiind ca mai sus. Probabil voi repeta isprava şi anul ăsta, că a fost un deliciu – dar am pregătit doar ce mi-a fost la îndemână până acum.
Aşadar… În primă fază, spor la treabă! Şi mai apoi..poftă mare!
Like & share, pentru toţi prietenii tăi care iubesc picanteriile! 🙂
Bun de tot!
Din pacate nu mai pot manca ardei iuti; refluxul gastroesofagian nu-mi da voie.
Buni, buni de tot. Si eu pun in fiecare an asa cu otet.