Varză murată – sănătate la butoi!

Pentru că este sezonul în care se „dă cep” la butoiul cu varză murată, hai să vedem dacă varza murată este (sau ba) sănătoasă!

La varza murată eu unul apreciez…

Gustul:

Mie unul îmi place la nebunie. Şi o poţi folosi ca salată sau garnitură la orice, aproape.

Nutrienţii:
Conţine vitamine din complexul B (în special folat şi colină), vitamina C, magneziu, potasiu.Atenţie, însă: conţine sare/sodiu (de evitat în hipertensiune!).

Fibrele:
Conţine ceva fibre (reglează deci tranzitul şi digestia) şi un aport caloric neglijabil. Pentru că aportul caloric (22cal%) este mai mic decât caloriile arse pentru digerarea ei, se spune că are „calorii negative”. Poate ajuta, deci, în curele de slăbire!

Stimularea imunităţii:
Oricine ştie că sistemul imun este fortifiat cu ajutorul vitaminei C – şi varza murată conţine din belşug!

Efectul anticanceros:
Conţine izotiocianaţi (efect direct) şi glucozinolaţi (activează antioxidanţii naturali)  – anticanceroase cunoscute de ceva vreme – dar şi flavonoide (care protejează pereţii vaselor).

Efectul afrodisiac:
Se pare că varza murată este cel mai eficient afrodisiac – un „viagra” din cămara tradiţională românească. Adevărat sau fals? Irelevant – mie unul îmi plac oricum, şi în afară de conţinutul crescut de sodiu (şi-am stabilit când este contraindicat), nu găsesc niciun motiv ca să o evit.

Probioticele:
Varza murată conţine probiotice.
Care, alături de fibre, ajută digestia şi tranzitul intestinal.

Vitamina B12:
Unii susţin că varza murată este bogată în vitamina B12 – alţii susţin contrariul. Dar, dacă ar fi – ar fi extrem de tonică pentru sistemul nervos.
Personal, consider că nu. 🙂

Varza murată: cum se face?

Ingrediente: 30-40kg varză albă, sare grunjoasă, 20 rădăcini de hrean, crengi de mărar, crengi de cimbru, 2 verze roşii sau rădăcini de sfeclă roşie (pentru o tentă roşietică; dacă doreşti să fie clară zeama, nu folosi).

Preparare:  Spală bine ingredientele. Aşează jumătate din mărar pe fundul butoiului. Pune apoi verzele, straturi, curăţate de frunzele ofilite (după ce ai scobit şi scos cotorul şi ai pus câte o lingură generoasă de sare grunjoasă în locul acestuia), cu scobitura cu sare în sus. Dacă foloseşti varză/sfeclă, strecoară-le la jumătatea butoiului. Intercalează cimbrul şi rădăcinile de hrean (tăiate în 2-4 dacă sunt mai groase decât degetul mic). Unii adaugă şi câteva crengi de vişin, câteva gutui, câteva lubeniţe (pepeni), sau vreo doi ştiuleţi de porumb. Deasupra, pune ultimele crengi de mărar. Lasă o zi să se „aşeze” sarea, apoi a doua zi adaugă apă.

Reţine câte linguri de sare şi câţi litri de apă ai folosit: pentru gust ar trebui cam 1 lingură cu vârf de sare grunjoasă la 1l de apă.

Pritocirea: Varza murată trebuie pritocită (aerată, amestecată) la fiecare 2-3 zile, primele 1-2 săptămâni, pentru omogenizarea soluţiei de sare. Foloseşte un furtun lung prin care să sufli aer spre fundul borcanului (bulele de aer vor omogeniza saramura). După prima pritocire, gustă zeama – încă mai poţi completa cu sare.