Cu toții am auzit de Alzheimer. din păcate, unii dintre noi am și avut apropiați afectați de maladie. Când este cazul să te gândești la Alzheimer?
1. Pierderi de memorie
Uitarea e un dar, dar nu întotdeauna. Poate uneori uiți un număr de telefon sau numele cuiva și ți-l amintești mai târziu. Dar dacă ai Alzheimer, uiți lucruri recente. Pe care să le pierzi. Definitiv…
2. Dificultăți legate de sarcinile uzuale
Oamenii, când sunt ocupați, pot fi distrași. e normal să ai mintea altundeva și să uiți cafeaua pe foc. Dacă ai Alzheimer, însă, devine greu sau chiar imposibil să îndeplinești chestii uzuale. Cum ar fi să pregătești micul dejun sau cafeaua. Și asta, de fiecare dată…
3. Probleme legate de vorbire
Oricine poate avea mici probleme în a-și găsi cuvintele, uneori. Dacă ai Alzheimer, însă, uiți efectiv cuvinte, unele simple. Alegi cuvintele greșite. limbajul devine încurcat, neinteligibil.
4. Dezorientare în timp și spațiu
Și eu mai uit din când în când în ce zi a săptămânii sunt. Sau unde e te miri ce magazin sau restaurant. mai ales dacă sunt în concediu. Dar dacă ai Alzheimer te rătăcești chiar pwe strada pe care stai, și nu știi mai niciodată în ce zi ești. Și nici cum să ajungi acasă.
5. Judecată tulburată
Uneori, oamenii amână să vină la medic pentru o răceală. Dacă însă persistă, până la urmă apar la cabinet.
Dacă ai Alzheimer, nu reușești să recunoști o boală gravă. Poți, de exemplu, să îmbraci un cojoc – vara; și ți se va părea absolut normal.
6. Probleme cu gândirea abstractă
Uneori, sarcinile care presupun o gândire abstractă pot fi dificile (să-ți socotești bugetul, de exemplu: evidența cheltuielilor șamd). Dacă ai Alzheimer însă, e imposibil: îți va fi greu să recunoști semnificația cifrelor.
7. Rătăcești lucrurile
Și eu uit uneori unde îmi las telefonul, cheile sau portofelul. Dacă ai Alzheimer, însă, le rătăcești serios: lași fierul de călcat în frigider sau ceasul de mână în zaharniță…
8. Schimbări de dispoziție și comportament
Oricine se întristează sau are capricii câteodată. Dar dacă ai Alzheimer dispoziția se schimbă după cum bate vântul: treci de la calm la lacrimi sau mânie cât ai clipi / și fără niciun motiv aparent.
9. Modificări de personalitate
Personalitatea oricui se schimbă ușor pe măsură ce înaintează în vârstă. Dacă ai însă Alzheimer apar confuzie, suspiciuni, auto/izolare. Sau tinzi spre apatie, teamă sau impulsivitate.
10. Lipsa inițiativei
E normal să te saturi câteodată de muncile casnice, de muncă sau de obligații sociale. Dar îți revii, scapi de lene și o iei de la capăt. Dacă ai Alzheimer devii o persoană pasivă, fără inițiativă, și pierzi putința de a face ceva, orice, fără a fi împins(ă) de la spate.
[Material tradus și adaptat după un articol publicat de Societatea Canadiană de Alzheimer]
- Pentru un test rapid care arată dacă este cazul sau nu să te gândești la Alzheimer, roagă medicul tău de familie să aplice acest test. Sau completează-l chiar tu! Testul (și site-ul) sunt integral traduse și în limba română, la proiectul respectiv aducând și eu o infimă contribuție. 🙂
- Pentru emisiunea dedicată îmbătrânirii cerebrale, vezi arhiva video.
- Pentru a vedea cum se modifică percepția asupra lumii a unui artist suferind de Alzheimer, click aici.
- Pentru nutriţie adecvată pentru creier, click aici.
Mă bucur ca te-am găsit. Multumesc!
Cu mare drag!
Dumnezeu să o odihnească în pace pe mama d-voastră!mulțumesc pentru articol!mi-aş dori să citesc şi despre primele semne timpurii ale bolii!
Să-i fie țărâna ușoară!
Despre semne timpurii e vorba în articol.
Foarte interesant articolul. As vrea sa stiu in ce fel poate fi ajutata o persoana care traieste singura si are astfel de probleme. Mai exact, in blocul vecin, seara de seara, o batrina plinge, cheama oameni pe care doar ea ii vede, asteapta ore in sir la fereastra aparitia cuiva (care in povestea ei e fiul plecat la joaca), e intr-o suferinta continua de multa vreme. In ultimele doua luni situatia ei s-a agravat. La apusul soarelui incepe sa plinga si sa se agite pe balcon si nu cred ca mai doarme doua ore pe noapte.
Ce se poate face pentru ca viata ei sa fie un pic mai usoara?
(Nu cred ca mai exista rude care sa aiba grija de ea si nici prieteni care sa o viziteze.)
Ma tem că singurul lucru care se poate face este să fie contactate serviciile de asistenţă socială şi/sau fundaţii/ONG-uri care să asiste.
Asistenţa socială (DGAS) este un serviciu din cadrul primăriei: se poate obţine un certificat de handicap (dacă este cazul) şi, dacă handicapul este grav, se poate obţine un salariu pentru un însoţitor şi o indemnizaţie de handicap (nu vă pot spune sume, variază în funcţie de gradul de dizabilitate).
Există şi fundaţii / ONG-uri care includ vârstnicii cu probleme şi/sau persoane cu diverse dizabilităţi psihiatrice în programe de vizitare la domiciliu etc.
Ma tem că trebuie să vă interesaţi la nivel local (primărie, ONG-uri, cămine de îngrijiri) pentru că nu există o singură soluţie pentru toată lumea.
Multumesc pentru idei.
Pentru puțin, îmi pare rău că nu pot ajuta mai mult!
Imi pare rau pentru mama dvs!! O boala teribila…
Vă mulţumesc de gândul bun!
” Frumos e omul,Doamne, cand mintea e regina”