Despre antioxidanţi, pe româneşte

Tot auzim, în stânga şi în dreapta, despre antioxidanţi… Ce mama naibii mai sunt şi ăia? Hai să vedem…

Conceptul la care se referă termenul „antioxidanţi” e oarecum complex, pentru că presupune, printre altele, un fel de „hai să vedem cum e făcut universul”…

Cum apar radicalii liberi?

Tot ce e în jurul nostru e format din atomi, adică din nucleu (protoni şi neutroni) şi electroni.
Nucleul are o încărcătură pozitivă, iar în jurul lui gravitează electronii, cu sarcină pozitivă (cei care se mişcă).

Atunci când doi sau mai mulţi atomi se combină, rezultă molecule – moleculele fiind cele care formează organismul uman, grupate în funcţie de rolurile şi structura lor în proteine, grăsimi, carbohidraţi sau acizi nucleici; toate aceste molecule pot fi formate din zeci, sute sau chiar mii de atomi.

Toate aceste molecule (în imagine este molecula denumită convenţional „glutation”, asupra căreia voi reveni) interacţionează între ele în cadrul organismului pentru a menţine forma, structura şi funcţia acestuia – reacţiile respective fiind denumite generic metabolism.

În reacţiile respective, moleculele mai mici sunt grupate şi legate, cu formarea de molecule mai mari, iar cele mai mari sunt fracţionate în molecule mai mici. Dar, revenind la modelul atomului, pentru a fi stabile, sarcinile pozitive (protonii) trebuie să rămână în echilibru cu cele negative (electronii) – în caz contrar, moleculele se dezintegrează.

Uneori, din diferite motive (care nu sunt neapărat relevante), unele molecule pierd unul (sau mai mulţi) electroni (atomii albaştri).

Astfel, moleculele „deficitare” în electroni devin radicali liberi, molecule instabile, care sunt încărcate electric şi care pot reacţiona la rândul lor cu alte molecule (ca de exemplu, ADN-ul) pe care le pot deteriora.

Pot apare reacţii în lanţ, în care moleculele deteriorate devin ele însele radicali liberi şi deteriorează alte şi alte şi alte molecule…

Antioxidanţii sunt super-eroii, moleculele care luptă cu radicalii liberi şi le bagă minţile în cap. Sau, mă rog, le repun electronii lipsă pe orbită. Sunt moleculele (roşii, în imagine) care „remediază” erorile şi asigură stabilitatea structurală şi funcţională a organismului prin „repararea” moleculelor bolnave. Sunt aşadar esenţiali pentru supravieţuire. Motiv pentru care organismul sintetizează proprii antioxidanţi (vedeta fiind glutationul – despre care voi povesti).

De ce apar radicalii liberi?

Păi apar în cadrul arderilor normale (metabolismului). Dar există factori care duc la formarea excesivă de radicali liberi, cum ar fi fumatul, poluarea, ingestia de alcool / toxine, consumul mare de carbohidraţi / acizi graşi polinesaturaţi, radiaţiile, microorganismele (bacterii / fungi / virusuri), excesul de metale (fier, magneziu, cupru, zinc), lipsa/excesul oxigenului, exerciţiile intense / prelungite, aportul crescut de antioxidanţi (vitamine C/E) sau deficitul acestora.

Unde găsim antioxidanţi?

Răspunsul este simplu: peste tot în jurul nostru. Avem nevoie să consumăm plante, legume şi fructe – acestea fiind bogate în antioxidanţi (vitaminele C, E şi altele). Un loc de cinste îl au fructele de pădure.

Alte surse bogate în antioxidanţi sunt ceaiul verde, cafeaua şi ciocolata neagră (peste 75-80% cacao). Carnea şi peştele conţin şi ele antioxidanţi, dar în cantităţi reduse.

Avem astfel:

• vitamina C – solubilă în apă, care are efecte în interiorul şi exteriorul celulelor;
• vitamina E – solubilă în grăsimi, care acţionează la nivelul membranei celulelor;
• flavonoizii – antioxidanţi din plante cu multiple efecte benefice, în special utili în bolile cardiovasculare.
• curcuminoizii (din turmeric) şi oleocantalul (dijn uleiul extravirgin de măsline) sunt exemple de antioxidanţi care au şi alte roluri importante în organism (antinflamator, în acest caz).

Cum suplimentăm alimentaţia?

Simplu: în niciun fel. Excesul de antioxidanţi este nociv (putând creşte mortalitatea prin cancer gastrointestinal sau din orice alte cauze), ca şi deficitul lor.

De multe ori, alimentele (asocierea mai multor nutrienţi) au efecte superioare suplimentării unui singur nutrient (vezi aici exemplul pentru vitamina C).

Trebuie, deci, să asiguri un aport cât mai diversificat de legume şi fructe proaspete, ecologice, „curate” şi neprocesate industrial. Şi, desigur, să reduci la minimum acei factori de mediu pe care îi poţi controla: nu vei reuşi, poate, să scazi poluarea din oraşul în care stai, dar cu siguranţă poţi renunţa la fumat!